Tulburarea de hiperactivitate și deficit de atenție (ADHD) este o afecțiune neurodezvoltamentală care afectează atât copiii, cât și adulții.
ADHD se caracterizează prin dificultăți de concentrare, impulsivitate și hiperactivitate, influențând performanțele academice, relațiile interpersonale și activitățile de zi cu zi. Cauza exactă a ADHD nu este pe deplin cunoscută, dar cercetările sugerează că există mai mulți factori care contribuie la apariția acestei tulburări:
-
Factori genetici – are o componentă ereditară puternică. Studiile arată că părinții care suferă de ADHD au un risc mai mare de a transmite această tulburare copiilor lor.
-
Dezechilibre chimice la nivelul creierului – neurotransmițătorii precum dopamina și noradrenalina joacă un rol esențial în reglarea atenției și controlul impulsurilor. La persoanele cu ADHD, aceste substanțe sunt produse sau utilizate ineficient.
-
Factori de mediu – expunerea la substanțe toxice (cum ar fi plumbul), consumul de alcool sau tutun în timpul sarcinii și nașterile premature pot crește riscul de ADHD.
-
Diferențe în structura și funcționarea creierului – studiile imagistice au arătat că anumite zone ale creierului responsabile de autocontrol și luarea deciziilor sunt mai puțin active la persoanele cu ADHD.
ADHD se manifestă diferit de la o persoană la alta și poate fi clasificat în trei tipuri principale:
-
Predominant neatent – persoana are dificultăți în menținerea atenției, uită sarcinile zilnice, este ușor distrasă și evită activitățile care necesită concentrare prelungită.
-
Predominant hiperactiv-impulsiv – persoana este foarte activă, vorbește excesiv, are dificultăți în a sta liniștită și acționează fără a gândi înainte.
-
Forma combinată – include atât simptome de neatenție, cât și de hiperactivitate-impulsivitate.
Diagnosticul ADHD nu se bazează pe un test specific, ci pe o evaluare detaliată realizată de un specialist (psihiatru, neurolog sau psiholog). Procesul include:
-
Observația simptomelor pe o perioadă de cel puțin șase luni
-
Interviuri și chestionare completate de părinți, profesori sau parteneri de viață
-
Evaluări neuropsihologice pentru a exclude alte afecțiuni care pot cauza simptome similare
Tratamentul ADHD variază în funcție de severitatea simptomelor și de nevoile individuale ale pacientului. Opțiunile includ:
-
Medicație – stimulente precum metilfenidatul (Ritalin) și amfetaminele (Adderall) sunt utilizate pentru a îmbunătăți concentrarea și autocontrolul. Există și alternative non-stimulante, cum ar fi atomoxetina.
-
Terapie comportamentală – ajută la dezvoltarea unor strategii pentru gestionarea impulsivității și îmbunătățirea abilităților sociale.
-
Terapie cognitiv-comportamentală (CBT) – este eficientă în special la adulți, ajutând la modificarea gândurilor și comportamentelor problematice.
-
Schimbări în stilul de viață – exercițiile fizice regulate, o dietă echilibrată și un program de somn adecvat pot contribui la ameliorarea simptomelor.
Mulți adulți cu ADHD rămân nediagnosticați, dar simptomele pot continua să afecteze cariera, relațiile și gestionarea responsabilităților zilnice. La adulți, ADHD poate duce la anxietate, depresie și probleme de organizare.
Recunoașterea și tratamentul adecvat al ADHD pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții persoanelor afectate, permițându-le să își atingă potențialul maxim.
