De-a lungul timpului, copiii trec prin tot felul de perioade si sufera tot felul de schimbari ceea ce poate produce o tulburare a comportamentului. Parintii au nevoie de multa rabdare pentru a oferi celor mici o educatie corecta in functie de fiecare situatia in parte.

In primul an de viata, bebelusul are tendinta de a-i musca pe cei din jur. Aceasta atitudinea i se poate parea amuzanta, insa cu siguranta pentru ceilalti este deosebit de dureroasa. Parintii trebuie sa ii atraga atentia intr-o maniera ferma si sa ii repete acest lucru ori de cate ori se intampla. Repetitia este mama invataturii asa cum spune o vorba din batrani, iar bebelusii nu fac exceptie de la aceasta regula.

Incepand cu varsta de 2 ani, copilul va face tot mai des crize de furie. Acestea se manifesta prin tipete, urlete si tavalit pe jos, atat acasa, cat si pe strada sau in magazine. Exteriorizarea frustarilor este singurul mod prin care bebelusii pot scapa de nervii acumulati. Imposibilitatea lor de a se exprima clar ii face de cele mai multe ori sa reactioneze astfel.

Parintii trebuie sa aplaneze pe cat posibil situatia si sa evite sa apeleze la pedepse fizice. Sub nicio forma acestea nu reprezinta o solutie pentru rezolvarea problemei. O vorba buna, confortul oferit de bratele mamei sau pur si simplu igorarea celui mic pana cand criza dispare reprezinta solutiile cele mai indicate.

In momentul in care intra in colectivitate, copilul preia inevitabil din comportamentul negativ al celor din jur asa ca datoria parintilor este sa ii ofere un suport moral si sa il indrume in viata spre un comportament educat si civilizat.

In cazul in care cel mic incepe sa aiba un limbaj necuvenit, adultii din jurul lui trebuie sa il invete sa isi exprime sentimentele intr-o maniera mult mai eleganta. Acesta trebuie sa inteleaga faptul ca a gresit, iar comportamentul sau neadecvat poate avea consecinte nefavorabile pe termen lung.

Pe masura ce inainteaza in varsta, copiii ajung sa nu isi mai asculte parintii refuzand de cele mai multe ori sa isi indeplineasca treburile casnice. Intr-o situatie de genul acesta, adultii trebuie sa isi exprime ferm dorintele, sa stabileasca un dead-line pana cand copiii trebuie sa faca ordine in camera iar, in caz contrar, acestia vor suporta consecintele.